Craciun Mihaela Diana

"Eu sunt Ella, si voluntariez;;) de exact un an. Sincer, cand am vazut afisul cu U can be a super hero too, chiar nu ma gandisem ca voi ajunge sa fiu atat de implicata, si sa am atatea amintiri legate de Salvati Copiii, de ce facem aici si de oamenii pe care ii cunosti.

Am pornit sa ma inscriu cu singurul lucru cert pe care il stiam, si anume acela ca simteam acut nevoia sa fac ceva. Ceva constructiv, pentru ceilalti, si pentru mine. Ceva frumos. Fara sa stiu prea multe despre Salvati Copiii (decat mici aspecte citite pe internet), am stiut sigur ca aici e locul unde trebuie sa vin. Recunosc, un factor important e si caracterul meu destul de idealist, de aici si predilectia catre vise umanitare si catre o lume mai buna...si tot tacamul...

Uite ca idealismul meu si-a gasit un mic punct de sprijin. Am cunoscut la Salvati Copiii niste persoane de care m-am apropiat foarte tare, si chiar pot spune ca foarte multi din prietenii mei sunt de aici. Ma atrage enorm mediul in care lucram, printre copii, noi intre noi, voluntari si coordonatori (cu care suntem foarte apropiati la fel), si toate ideile nastrusnice pe care le avem impreuna.

Si pe langa toata cantitatea asta de buna dispozitie si distractie, momentele pe care le petrecem impreuna sunt foarte creative si, sa zic asa, pedagogice. Inveti foarte multe lucruri, legate de tine, descoperi inclinari spre anumite aspecte pe care nici nu le-ai fi ghicit, legate de ceilalti, de copii, de tineri de varsta ta, de psihologia lor si modul de interactionare cu ei. Cresti in primul rand, tu, ca structura morala, iar apoi ajuti la cladirea celor din jur. Si uite cum imi tradez idealismul...

Ceva mai concret, ce sa zic. E foarte haios. E chiar foarte haios, iti faci prieteni pe cinste, cu care ai un subiect de discutie intotdeauna forte, si de care te leaga un vis, un obiectiv comun. Facem o tona de nazbatii impreuna, dar mereu bazate pe un fundament moral puternic. Cel mai fain lucru :), as zice...Avem mereu mici intalniri, lunar organizam intalniri un pic mai deosebite, eventual iesim in oras impreuna sa chitaim putin. Mereu activi, desi nu obosesti niciodata.

Cat de cum ar fi perceputa ideea de voluntariat, e destul de trist sa iti dai seama ca e foarte prost inteleasa. Majoritatea isi imagineaza voluntariatul ca fiind o imagine tipica in care o persoana ar trage in spate un ditamai sacul, cu o fata asuprita si chinuita, cand de fapt voluntariatul in sine iti aduce atata bucurie si bunadispozitie, fara sa fii legat cu lanturi si fara sa trebuiasca sa cari cine stie ce sau sa fii exploatat in mine de carbuni. Pacat, chiar nu stiu ce pierd...

In rest, va asteptam...La Salvati, si oriunde. A te implica prin voluntariat e cel mai bun lucru pe care il poti face ca tanar care vrei sa faci ceva pentru tine, mai ales ca toti tinerii stiu sa se planga de cat de asupriti sunt de tot ce se intampla, uite ca aici poti face si ceva in legatura cu toate nemultumirile tale.

Yours truly, Ella"

Mocanu Andrei Ionel

"Am inceput aceasta activitate fara sa stiu exact cu ce se manaca dar avand timp liber , placandu mi copiii si dorindu-mi sa ma fac util m-am inscris la Salvati Copiii. Aici am desfasurat diferite programe de informare in scoli, am participat la diferite campanii, am invatat multe lucruri noi, utile pentru mine si mi-am facut multi prieteni.. Voluntariatul a fost benefic pentru dezvoltarea mea personala si acum am ajuns sa cred ca pentru mine voluntariatul mi a intrat in sange si mi ar fi foarte greu sa renunt. Recomand tuturor tinerilor sa se implice cu intertes si seriozitate in diferite activitati de voluntariat."

Irina Georgescu

"Ma numesc Irina Georgescu si sunt voluntar in programe pentru combaterea discriminarii fata de etnia roma. Acum, dupa un an de experienta, ma simt de 10 ori mai om. Voluntariatul te ajuta sa intelegi mai bine lumea in care traiesti."

Andreea Fandache

Sulinez in actiune

"A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, chiar ca nu s-ar fi povestit, o tabara care era aproape si de Dunare si de mare. Ati ghicit, era la Sulina. Era vara si era nespus de cald. Si cum vacanta mare e prea mare si te cam plictisesti pe acasa, simti nevoia de a pleca undeva departe, de a cunoaste lume noua si de a face ceva interesant .

Si cum pe acasa se plictiseau multi tineri, si-au facut bagajele si au plecat cu voie buna spre Tulcea. In Tulcea au alergat sa isi ia bilet pentru vapor. Dupa o calatorie de 4 ore pe Dunare, au ajuns la Sulina.
A urmat o saptamana in care s-au tinut training-uri. Ziua se muncea, iar seara se petrecea. Uneori, mai era timp si de o plimbare pana la mare.

Despre ce s-a discutat o saptamana? Despre voluntariat si participare civica. Despre faptul ca multi tineri au aptitudinea de a fi voluntari, dar din diverse motive, nu sunt. Despre faptul ca fiecare tanar are posibilitatea de a face lucruri frumoase, inedite, dar din cauza indiferentei, prefera sa stea deoparte, in loc sa se implice.

Pentru ca cei care au fost in tabara la Sulina s-au convins ca a fi voluntar iti ofera a gama larga de avantaje si pentru a nu fi egoisti, s-au gandit sa ii convinga si pe alti tineri sa devina voluntari. Si daca pana a ajunge voluntar, uneori e mai greu, atunci macar sa ii convinga sa renunte la atitudinea de indiferenta si sa abordeze o noua atitudine. Sa participe activ la viata sociala, sa fie activi din punct de vedere civic.

Cum se putea realiza acest lucru? Discutand direct cu tinerii. Unde? In scoli, licee, facultati. Daca pentru unii Sulina e o poveste frumoasa si atat, pentru mine Sulina nu reprezinta decat prima parte a unei povesti. Pentru ca partea a doua a povestii o scriu eu. Si v-o arat si voua, pentru ca vreau sa va determin sa scrieti si voi povestile voastre.

Sulinez in actiune. Partea a II-a

Am facut liceul in Vaslui si de aceea ma simt legata de acel oras. Ca peste tot in lume, nu e un oras doar cu oameni buni sau doar cu oameni rai. Dar mie imi place sa cred ca sunt mai multi buni decat rai.
Convinsa de faptul ca a fi voluntar e ceva deosebit, m-am gandit sa ii conving si pe altii de acelasi lucru. Si de aici incepe povestea mea.

Am luat legatura cu doamna consilier psiho-pedagogic de la Liceul Ion Mincu din Vaslui si i-am spus ca vreau sa tin o activitate la liceu prin care sa promovez voluntariatul. Doamnei i s-a parut o idee foarte buna si a fost de acord. Am stabilit impreuna ziua si ora la care urma sa aiba loc activitatea si am rugat-o sa anunte in jur de 30 de elevi. Ma gandeam sa nu ma duc degeaba de la Iasi la Vaslui si sa ma trezesc intr-o clasa cu 3-4 elevi.

Am facut o prezentare in Power Point, am convins o prietena sa mearga cu mine si am alergat sa prindem microbuzul. Dupa jumatate de ora de mers prin oras, am ajuns la liceu. Doamna consilier ne astepta. Ne-a dus in sala in care urma sa aiba loc activitatea. Era o sala mare, pe usa careia scria "Laborator fonic". S-au adunat atat de multi elevi, incat nu mai era loc in sala. Unii au mai adus scaune din alte clase, dar cand nici loc unde sa isi puna scaunul nu mai era, am inchis usa salii. Au fost 53 de elevi care s-au aratat interesati de voluntariat. Unii dintre ei au mai participat la proiecte, chiar doamna consilier a facut cateva proiecte in care a implicat elevi din liceu. M-au ascultat cu atentie o ora intreaga si la intrebarea daca vor sa devina voluntari, majoritatea au raspuns DA.

Problema la nivel de Vaslui e urmatoarea: nu exista ong-uri. Parca ar fi un roman scris de Kafka. Tinerii vor sa devina voluntari, vor sa se implice in proiecte, dar nu exista ong-uri unde sa se inscrie. Daca nu ati fost niciodata in Vaslui si nu stiti cum este orasul, va spun ca e un oras destul de mare, care are 6 licee si 10 scoli generale. Nu mai zic de cate baruri si discoteci sunt. Tot felul de cluburi, restaurante, sali de jocuri si mini casino-uri. Dar nici un ong.

Imi inchei aici partea a II-a a povestii, urmeaza sa mai scriu o alta parte si la un liceu din Targu Frumos, dar pana atunci sper ca voi nu ve-ti uita sloganul pe care l-am invatat toti la Sulina si pe care trebuie sa il raspandim si altora: NU FI SEDENTAR. FII VOLUNTAR!

Raluca Popescu

Ma numesc Raluca si sunt voluntara Salvati Copiii de un an si ceva. M-am inscris in prima zi de scoala dintr-a Xa, iar prima campanie am avut-o abia prin decembrie. Recunosc ca oricat de entuziasta am fost eu cand m-am inscris toata asteptarea asta m-a facut sa-mi pierd putin intereseul. Toate ca toate, prima campanie - Carnavalul Copiilor. A fost o experienta incredibila, n-o sa uit niciodata copiii care veneau si-mi sareau in brate doar pentru ca aveam tricoul organizatiei cu care erau ei atat de familiarizati. Eu sunt voluntara pe programul "Integrarea copiilor refugiati in societatea romaneasca" si sunt convinsa ca a fost cea mai buna alegere pentru mine. Am participat la numeroase campanii scolare sau de informare, la conferinte de presa si activitati cu copiii. Am iesit in parc de Ziua Mediului, am fost la Muzeul Militar pentru program artistic cu copiii de Ziua Portilor Deschise.

Vara asta am fost insotitoare in tabara de la Caprioara impreuna cu Sally, voluntara si prietena a mea, si coordonatoarea noastra Lavinia. Ne-am distrat pe cinste acolo, cu doar niste mici inconveniente datorate directiunii taberei. Copiii au fost grozavi, relativ ascultatori, e foarte important sa reusesti sa te apropii de ei ca prieten, atunci comunicarea devine mai usoara intre voluntar si copii. Tot vara asta am avut oportunitatea sa reprezint Romania la Stockholm, la Nordic Summer Festival, un eveniment organizat de tarile nordice privind drepturile copilului. Acolo am participart la workshop-uri despre campanii desfasurate de tarile participante si modalitati de a rezolva problemele existente in ONG-uri. Printre astea se numara: nerespectarea drepturilor copilului, traficul de copii, copiii refugiati si disparuti, copiii din zone de conflict si criza de foame si boli usor tratabile din Sudan. Pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai importanta si semnificativa experienta din viata mea. M-a ajutat sa ma cunosc pe mine si mi-am dat seama de ce-mi doresc sa fac in ceea ce priveste viitorul meu.

Saptamana trecuta am participat la workshop-urile din cadrul "Fifth regional meeting of NGO children`s rights coalitions in Europe" unde, din nou, mi-am confirmat ideea ca Salvati Copiii chiar poate sa schimbe lumea si ca, cu putinul meu, si eu incerc asta. Momentan ma ocup de campania "Rescrie Viitorul" care s-a decalat putin din cauza aglomerarilor de evenimente si sunt foarte optimista in ceea ce priveste colaborarea elevilor din scolile participante, acesta fiind al doilea an de campanie.
In incheiere, ca un fel de citat moralizator :P, as vrea sa va fac cunoscuta o vorba de-a lui Ghandi, o idee dupa care incerc sa imi traiesc eu fiecare clipa: "You must be the change you wish to see in the world".

Mihaela Maracine

De 18 anisori eu fiintez ca "Mihaela" si de vreo 2 ca voluntar. Am trecut prin multe, am cunoscut multi oameni, multi au plecat, multi au venit in locul lor. De ce am inceput eu sa fac asta? Pentru ca, pur si simplu, nu faceam mai nimic cu timpul meu. De ce "Salvati Copiii"? Pentru ca aici aveam deja prieteni. Voluntariatul e modul tau de a face ceva fara insa a fi legat; you know, no strings atached. Mi-am facut prieteni noi, am consolidat prietenii vechi, am aflat ca poti sa te distrezi si cand ai un program de la 9 am la 7 pm. Am trecut peste niste mici retineri personale(cum ar fi teama de a vorbi in public) si am invatat ca nimic nu e usor, dar in acelasi timp nici greu. Aici am aflat si ce inseamna munca in echipa, dar mai ales "echipa" in adevaratul sens al cuvantului. Ca un atuu al voluntariatului ar mai fi, din punctul meu de vedere, faptul ca esti ascultat; alta e perspectiva cand spui "vreau sa fac, am o idee" si raspunsul este "spune de ce ai nevoie si FACEM". Cred ca ce vreau sa sublinez e ca aici esti sprijinit in orice initiativa si esti chiar incurajat sa faci ceva.